Un subiect controversat din sistemul judiciar românesc a ieșit recent la iveală: magistrații își pot acorda diurnă de detașare chiar dacă sunt detașați într-o altă funcție în interiorul aceleiași localități, conform unei decizii adoptate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Problema a pornit de la o interpretare a legislației privind diurna acordată magistraților detașați sau delegați, inițial gândită pentru a compensa costurile de deplasare atunci când un judecător sau procuror este mutat într-o altă localitate decât cea în care are domiciliul. Prevederile legale – Ordonanța de Urgență nr. 27/2006 – prevăd că magistrații beneficiază de o diurnă de 2 % din salariul brut lunar atunci când sunt detașați în altă localitate decât cea de domiciliu.
Însă, potrivit soluției pronunțate de un complet de 19 judecători ai Înaltei Curți în martie 2025, acest drept se menține chiar și atunci când detașarea are loc între două funcții situate în aceeași localitate, atâta vreme cât domiciliul de pe act nu este în aceeași localitate cu locul de muncă permanent. Această interpretare, considerată de critici ca fiind exagerată și contrară spiritului inițial al legii, a fost aplicată într-un caz recent în care un magistrat a cerut și obținut diurnele aferente detașării de la Înalta Curte la un alt post din aceeași localitate.
Decizia obligatorie a ÎCCJ a generat critici din partea analiștilor și a societății civile, care susțin că interpretarea literală a textului de lege, fără o evaluare a scopului său real, poate duce la situații în care angajații primesc diurne pentru mutări simbolice, fără costuri reale de deplasare.
Pe de altă parte, susținătorii soluției arată că instanța a respectat cadrul legal în vigoare. În prezent, practica este aplicabilă în toate instanțele din țară și poate avea un impact semnificativ asupra costurilor publice asociate remunerațiilor magistraților.